După înviere

Imagine: Waiting for the Word

Anul acesta, m-am surprins gândindu-mă mai mult la experiența ucenicilor la primul Paște.  Mi-am dat seama că aceștia au trăit cu totul altceva decât simțim noi când ținem această sărbătoare. Ei au trăit emoții puternice precum teamă, dezamăgire, deznădejde, disperare, tristețe - sentimente străine nouă în această perioadă.  Problema este că noi știm deja cum se termină povestea.  Atunci când vorbim despre moartea lui Isus, aproape întotdeauna continuăm cu „...iar după trei zile a înviat!”  Noi știm că suferința lui Isus a făcut parte din planul lui Dumnezeu - dar ucenicii nu au înțeles acest lucru decât mai târziu.

În duminica de Paște, ne amintim faptul că Isus S-a arătat ucenicilor Lui, spulberând orice umbră de îndoială și dovedind învierea Lui în trup.  Știm că în următoarele 40 de zile, El a umblat pe pământ și a petrecut timp cu ucenicii Lui, până S-a înălțat la cer. Este foarte ușor să ne gândim că, în acele săptămâni după înviere, toate problemele ucenicilor au fost rezolvate, că au fost plini de bucurie și nimic nu le-a mai fost greu.  Însă nu cred că a fost așa de simplu.

În Evanghelia lui Ioan, citim că Isus S-a arătat ucenicilor Lui în duminica învierii, dar apoi abia peste opt zile li S-a arătat din nou, când Toma a fost împreună cu ei.  Apoi, după ceva timp, șapte din ucenicii lui Isus s-au dus noaptea la pescuit.  Când se pregăteau să plece acasă dimineața, au observat că este cineva la mal care îi urmărește.  Acest om strigă către ei și le spune cum să facă ca să prindă pești.  Abia după ce ascultă de el și prind o mulțime de pești, își dau seama că este Isus.  Urmează un grătar pe plajă (sunt convinsă că nu au uitat cât au trăit momentele acelea), și discuții de suflet cu Isus.

Ceea ce m-a impresionat la aceste pasaje este faptul că ucenicii au fost încă dezorientați - deși știau că Isus a înviat!  Ei erau obișuiți să umble cu Isus zilnic, și probabil că s-au așteptat ca după învierea Lui, Isus să Își reia vechile obiceiuri.  Dar El nu a făcut acest lucru.  Nu S-a întors la lucrarea Lui de a călători din oraș în oraș, predicând Evanghelia și vindecându-i pe cei bolnavi.  Nici nu știm dacă El S-a arătat altor persoane decât ucenicilor Lui în acele 40 de zile.  Cred că a fost o perioadă foarte grea pentru ucenici. Au trăit cea mai puternică durere - urmată de cea mai mare bucurie - însă a urmat un timp de întrebări, de căutări, și de dezorientare.

Eu sunt bucuroasă că astăzi cunosc întreaga poveste.  Sunt bucuroasă să știu că învățăturile lui Isus și lucrarea Lui nu s-au pierdut, ci au continuat prin biserică, peste ani, până chiar azi.  Sunt bucuroasă că știu că Isus este prezent cu fiecare credincios prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.  Dar cred că îmi este de folos și să mă uit înapoi din când în când, și să încerc să înțeleg ce au trăit ucenicii în primul Paște. Oarecum și datorita lor, suntem noi astăzi!

Rebecca Mace

Posted in: